La vârsta de 40 de ani, Franz Kafka, care nu s-a căsătorit și nu a avut niciodată copii, se plimba prin parcul Berlinului când a întâlnit o fetiță care plângea pentru că își pierduse păpușa preferată. Ea și Kafka au căutat păpușa fără succes.
Kafka le-a sugerat să se întâlnească a doua zi pentru a o căuta din nou.
A doua zi, Kafka i-a dat fetiței o scrisoare " scrisă de păpușă " care spunea: " Te rog să nu plângi, am plecat într-o călătorie să văd lumea, îți voi scrie despre aventurile mele".
Astfel a început o poveste care continuă până la sfârșitul vieții lui Kafka.
La întâlnirile lor, Kafka citea scrisorile păpușii, scrise cu grijă, cu aventuri și conversații pe care fetița le găsea adorabile.
În cele din urmă, Kafka a cumpărat o păpușă și i-a adus-o fetiței, spunându-i că păpușa ei preferată s-a întors la Berlin.
′′ Nu seamănă deloc cu păpușa mea”, a spus fetița.
Kafka i-a înmânat o altă scrisoare în care păpușa scria: „Călătoriile mele m-au schimbat”. Fetița a sărutat noua păpușă și a adus-o acasă fericită.
Un an mai târziu, Kafka a murit.
Și ani mai târziu, când fetița era deja adultă, a găsit o scrisoare în păpușă. În mica scrisoare semnată de Kafka scria:
′′ Tot ceea ce iubești va fi probabil pierdut, dar în cele din urmă iubirea se va întoarce într-o altă formă".
Comentarii
Trimiteți un comentariu