Avionul spre Paris mai avea câteva minute pâna la decolare. Ultimul pasager dupa care stewardesa a închis ușa avionului, era o fetița A urcat singura în avion, cu biletul în mâna și-a căutat atent locul și s-a așezat pe scaunul liber care era lânga mine. Se vedea ca este o fetița educata încrezatoare și inteligenta. S-a uitat la mine, mi-a zâmbit, apoi a scos o carte și a început sa coloreze. În ciuda vârstei fragede, cel mult 8 ani, nu avea gesturi de nervozitate sau neliniște la decolarea avionului. Zborul nu a fost deloc placut. A fost furtuna și multe turbulențe. La un moment dat, o zguduitura puternica facut ca toata lumea sa devina foarte agitata si nervoasa. Fetița de lânga mine și-a pastrat calmul și seninatatea în tot acest timp...
"Cum o fi reușit și de unde atâta calm?" gândeam privindu-i chipul senin, în timp ce o femeie mai galagioasa a întrebat-o:
- Fetițo, ție nu ți-e frica?
- Nu doamna.. i-a raspuns fetița, și uitându-se la cartea ei a continuat:
- Tatal meu este pilotul...
Pe parcursul calatoriei noastre, a vieții pe Pământ, ne vom întâlni cu evenimente care ne vor zgudui ca într-o turbulenta. Vor fi momente când nu vom mai simți pamântul sub picioare și picioarele noastre nu vor calca pe un teren sigur. Nu vom avea de ce sa ne sprijnim... vom fi nesiguri. În vremuri ca acestea trebuie să ne amintim ca Tatal nostru este pilotul...
Comentarii
Trimiteți un comentariu